Cand ea e inchisa in el…

Si are narile pline de ambrozie,ar dezbraca-o de orgoliu,sa ramana o femeie goala,sa se piarda pe pielea ei si sa aiba nevoie de o harta.Sa isi incarce rezerva stiloului cu lacrimi insipide,sa o destrame,sa o puna din nou la loc,din bucati sa o faca a lui creatie.Sa cada amandoi in abis in cautarea unei iubiri epuizabile pentru ca mai apoi totul sa devina incolor iar ochii ei sa se intoarca la acel iris gri si la strigatul obscen dupa demonul din el.Caci se sfarseste un alt Noiembrie si se pune capat unei alte explozii de lacrimi,se desprind buze,cuvinte cauta ratacitor un sens in timp ce eu ma intorc la origini.

Iar adevarul este ca am baut metafore acum ceva seri si m-am imbatat cu ochii tai iar azi,mahmura si tulburata de ganduri,ma caut in universuri.Am vrut sa fiu acolo dar sa ma pierzi iar si iar pentru ca mai apoi sa ma gasesti o fractiune de secunda si sa te ineci in dor.Prea obosita ca sa realizez in ce lume sunt dar totusi stiu ca demonii tai inca ma striga la capatul drumului,asteptand sa ma epuizeze si mai mult sau sa ma intoxice cu ganduri ce se scurg prin vene caci ma apesi pe suflet ca acul pe vinyl.Si doar noaptea mai e refugiu,pentru dor,pentru ganduri,pentru suflete ranite…..