Căci luna asta este despre noi, despre o maşină peste care cade ploaia şi despre două geamuri aburinde.Despre cum cad frunzele de parcă îşi iau rămas bun de la copaci şi despre cum vântul parcă încearcă să ne îndepărteze.Cu toate astea, octombrie trece, dar tu numai nu-mi treci căci septembrie a renunţat la vară dar eu la tine, nu.De aceea, iubesc toamna cum ne iubesc pe noi, cu dimineţi şi seri răcoroase, cu nostalgii, răsărituri târzii şi cartea preferată.Cum poate iubesc ceaiul de mentă şi lumina difuză aşa că oferă-mi ceea ce nu mi-a oferit septembrie.
Vreau să îmi fii alături şi toamna aceasta iar prin tot aerul rece, vreau să te respir pe tine şi parfumul tău dulce cu note de mosc.Au trecut atâtea luni în atâţia ani dar toate diferite, toate cu oameni diferiţi, alte sentimente, emoţii şi gânduri, alt autor sau serial preferat, altă aromă de ciocolată caldă.Dar mi-a bătut octombrie la geam şi atunci mi-am dat seama că am nevoie de tine, de cineva pe care să iau în braţe în nopţile lungi şi aspre, de acel cineva care să facă din toamnă, iubire.
Şi poate am rămas pierdută undeva prin septembrie, printre frunze şi stropi de ploaie, dar m-ai găsit în octombrie şi asta contează.
CU DRAGOSTE,EU 
Lasă un răspuns