Mereu…

Mereu o să rămâi pagina din cartea vieţii mele al cărei colţ este îndoit, o să rămâi rândul subliniat cu un creion vechi, găsit printre rafturi, o să rămai povestea mea preferată fiindcă…..de ce nu?

Tu, omul care mi-a arătat că mereu sunt pe primul loc, că trebuie să repar câteodată, chiar dacă bucăţile poate merită aruncate.Că nu toţi oamenii sunt puri şi iubitori, că viaţa este nedreaptă uneori şi că m-ai ridicat mereu când am căzut şi ohh…am căzut de atâtea ori.

Cel ce m-a îndrumat ca atunci când obosesc, să respir, să iau viaţa în piept şi să mă deschid, chiar dacă numai eu ştiu ce greu îmi era să o fac.M-ai făcut de atâtea ori să râd şi nu te-ai plictisit niciodată, m-ai îndrumat şi mi-ai fost părinte, frate, prieten,iubit.

Mereu mi-ai spus că sunt suficientă.Să nu aspir la perfecţiune, să trăiesc, să zâmbesc şi câteodată o făceam doar ca să îmi spui ce zâmbet frumos am şi să mă săruţi pe frunte.M-ai făcut să plang, te-am făcut să plângi dar ce mai conta când pâna la urmă era ,,acasă’’ în braţele noastre.

Mereu mi-ai adus raiul şi iadul în suflet.Şi nu te iubeam mult, puţin, rău, bine sau alte clişee ci te iubeam simplu, copilăreşte, am încercat doar să-ţi fiu, să-mi fii, să-mi aparţii, dar până când?

Mereu o să rămâi acel ,,EL’’, până ne vom revedea într-o seară de septembrie, rece, pustie, dar într-un alt oraş, la o altă bancă şi cu alte inimi.

,,Cele mai sincere trăiri, tu le luai drept slăbiciuni
Nu știai că eu rosteam numele tău în rugăciuni
A fost doar un joc
Tu ai iubit în glumă
Și dacă doar așa știi să iubești,
Atunci urăște-mă pe bune!''