Cum?

Cum să te iubesc pe deplin când eu abia mă iubesc pe mine?Cum să iţi ofer totul când eu simt că pierd părţi din mine treptat?Cum să te regăsesc pe tine când eu încă mă caut?Cum să te simt când eu sunt atât de rece?….Şi nu, nu din cauza ploii şi a vântului de toamnă, ci din cauza dezamăgirilor.

Căci sunt un om care a decăzut, a minţit, a trădat, a judecat, a regretat, care a avut nevoie de un sprijin şi poate nu l-a primit, care a plâns nopţi în şir şi apoi în zorii zilei, a zâmbit, căci, într-adevăr, timpul trece, dar amintirile răman iar, de la unii oameni poţi învăţa doar să nu fii ca ei.

Cum să te las totuşi,când ştiu că m-ai văzut ca fiind cea mai frumoasă femeie, când îmi făceai ochii să lumineze chiar dacă era întuneric, când m-ai vindecat şi m-ai construit de la capăt, ca pe un puzzle?

Cum să-ţi cer să mă ierţi când am greşit?Căci nu-ţi aminti de momentele în care nu ţi-am făcut pe plac, ci de cele în care ţi-am fost alături, nu-ţi aminti indiferenţa mea, ci privirea pe care o aveam atunci când te vedeam, nu-ţi aminti de lacrimile care au curs pentru tine, ci de zâmbete, nu-ţi aminti de imperfecţiunile mele, aminteşte-ţi de tine, care erai atât de perfect alături de mine.

Cum să devin mai bună când toţi în jur sunt atât de răi?Cum să am ochii plini de lumină când restul se uită cu ură, cum să-mi vindec sufletul vreodată când este sfărâmat de atâtea ori din dragoste?

,,Cum să nu mai fiu EU?’’,asta-i întrebarea...